Să îi explici cauza.
Da.
Motivația, resortul care te împinge să faci un lucru (sau mai multe), scânteia care aprinde flama de neoprit a faptelor e uneori pe atât de eterogenă, pe atât de inefabilă. Pur și simplu faci ceva, uneori, pentru că simțul a fost mai puternic decât rațiunea, universul însuși parcă a dorit să lucreze prin tine și rămâi, astfel, mut la întrebarea ”De ce ai facut-o?”.
Sărind peste introducerea forțat filozofică, îmi conturez cu tușe groase o întrebare căreia mi-a fost greu să îi găsesc răspunsul:
”De ce pictez?”
 |
Cum clișeic, dar întemeiat, ar spune unii: de plăcere, de bucurie, ca să mă exprim...
Adevărul e că de teamă. De teama organică conform căreia la un moment dat timpul acoperă totul cu dune de veacuri si firicele de nisip din clepsidre sparte, iar eu mă zbat prin nisipurile mișcătoare să ies. Simt, totuși, că fiecare spasm, fiecare sforțare mă adâncește, nisipul curge pe lângă mine și umple orice gol. Văd și copiii generațiilor viitoare cum privesc spre deșertul arid și fantomatic, iar eu, în focul nisipului încerc să mă prind de vreme ca de un lanț între mine și ei.
Atunci, brusc, se face liniște. Mă relaxez cu nisipul șiroind pe la urechi. Închid ochii și fac ordine în eterul mental. Acum sunt numai consonanțe.Timpul se dilată ca un glob de sticlă deasupra unei flăcări. Nu mă mai tem. Țin lanțul încă în mână.
Știu că nu va mai fi mult și nisipul tipului mă va preschimba într-o dună cu creastă catifelată. Dar acum încă mai pot face un lucru. Ușor, lanțul e tras înapoi, numai că eu am grijă să las forme desenate cu lacrimi pe toate zalele. Până ce copiii viitorului vor trage tot lanțul către ei, lacrimile îl vor face să ruginească și ei vor ști că a fost desenat de mine. De către duna de nisip cu creastă de catifea.
Nu mă mai tem de mult, aștept zâmbind să vină furtuna în deșert. Soarele deja arde totul cu sulițele sale înflăcărate. Aerul se topește.
Și eu sunt o dună de nisip, ale cărei firicele de praf vor intra în ochiul cuiva și îl vor face să lăcrimeze pe lanțul de legătură dintre generații și povestea nu va lua NICIODATĂ sfârșit.
Soarele va străluci veșnic...
